
Zilele acestea m-am enervat pe un prieten ce se ocupă mai nou cu boicotarea TIFF pentru că acest festival minunat a acceptat finanţare de la acea companie ce vrea Roşia Montană. Sunt o ecologistă moderată - în sensul că niciodată n-o să fiu activistă (extremistă), dar prin stilul meu de viaţă îi impactez cel puţin pe cei cu care intru în contact. Sunt vegetariană de aproape 5 ani, nu fac duşuri lungi, nu ţin lumina aprinsă aiurea sau alte aparate conectate, reciclez, nu am obiceiuri rele şi non-eco, şi iubesc filmul, literatura şi arta.
Iubesc TIFF-ul şi ceea ce au realizat ei în aşa puţini ani (poate şi cu micul meu ajutor pe vremea când eram studentă). Roşia Montană e acolo de aaaaaaani, şi ce a realizat? Ştim despre ea numai când nişte străini au descoperit că e preţioasă. Că noi, ca de obicei - ştim sau nu ştim, dar nu preţuim ce avem până când nu apare cineva interesat. Avem TIFF-ul, hai să-i dăm în cap... în loc să îl ajutăm să crească. Nu zic decât că ma enervează activiştii ecologici pentru că nu mi se pare că ar face ceva constructiv. Tot timpul marşuri, critici, c'mon...
Se poate să-ţi susţii ideile prin modalităţi constructive. Dacă tot au atâta timp la dispoziţie, să meargă ei la firmele ok şi să ceară finanţare pentru TIFF, să meargă la dezbaterile consiliilor locale, judeţene, parlamentare şi să-şi susţină ideile argumentat, dar să vină şi cu soluţii. Eu cred că ar fi mult mai impactant decât să te legi cu lanţuri de intrarea în minister şi să te lauzi la amicii tăi că ai stat o noapte în arest.
În ziua de azi nu doar moda şi produsele cosmetice sunt în trend, ci şi stilul de viaţă: ce mânci, cum locuieşti, ce produse şi mijloace foloseşti. Mă respect, în consecinţă respect planeta şi resursele ei. Dar nu dau în extremisme, că nu se ajunge nicăieri aşa!