Am revazut Kill Bill. Mai stiu inca replici. I just looove Tarantino! Imi place cum regizeaza/ scrie, cine se ocupa de alegerea cast-ului si a muzicii cand nu o face el. Si m-am gandit oare cat conteaza styling-ul unui film pentru a-l clasa in topul preferintelor? Pentru ca sunt filme precum Love and other disasters, unde personajul principal lucreaza unde altundeva decat la Vogue, e innebunita dupa Breakfast at Tiffany’s si se vede. Adica chiar iti sar in ochi tinutele! Ce-ti ramane decat... waaaw!!
Banuiesc ca nu mai are rost sa vorbim despre The Devil wears Prada sau rochita verde din Atonement sau Sex and the City sau How to lose a guy in 10 days... sau tzoalele lui Cameron din The Holiday, etc. etc. Destul de recente, si pe stilul hollywood stuff sunt mai-excentricul Confessions of a shopaholic si pret-a-porter&girlish-ul Bride wars. Foarte cool arata si camasile purtate cu esarfe fistichii inodate la baza gatului atat de Nicole, cat si de Hugh Jackman (mama, mama, omul asta...!!) in Australia. Banuiesc ca si Keira, cat si Sienna arata bine in The edge of love, la care n-am avut rabdare sa ma uit; insa machiajul si coafurile... da!
Si totusi, e clar ca nu costumele conteaza cel mai mult pentru a face un film sa fie un film bun. Mai degraba dialogul, modul de filmare si interpretarile. Costumele sunt reusite cand se pliaza pe personaj. Si totusi, de ce prind bine filmuletele cu tzoale faine? Poate pentru ca ne dorim sa devenim si noi din ratusca urata cea mai stylish, poate pentru ca chiar furam idei de combinatii, poate pentru ca ne dorim ce are personajul.
Bottomline... chiar daca avem pretentia ca ne uitam doar la filme bune, ca uram hollywood-ul si sa ne traiasca TIFF-ul, se mai intampla cand pentru o seara de relaxaaare alegem un film cu personaje frumusele, imbracate bine (atat casual, cat si la vreun eveniment monden), cu final previzibil si la care chiar zambim dupa. Doar sa nu ne enervam!
Banuiesc ca nu mai are rost sa vorbim despre The Devil wears Prada sau rochita verde din Atonement sau Sex and the City sau How to lose a guy in 10 days... sau tzoalele lui Cameron din The Holiday, etc. etc. Destul de recente, si pe stilul hollywood stuff sunt mai-excentricul Confessions of a shopaholic si pret-a-porter&girlish-ul Bride wars. Foarte cool arata si camasile purtate cu esarfe fistichii inodate la baza gatului atat de Nicole, cat si de Hugh Jackman (mama, mama, omul asta...!!) in Australia. Banuiesc ca si Keira, cat si Sienna arata bine in The edge of love, la care n-am avut rabdare sa ma uit; insa machiajul si coafurile... da!
Si totusi, e clar ca nu costumele conteaza cel mai mult pentru a face un film sa fie un film bun. Mai degraba dialogul, modul de filmare si interpretarile. Costumele sunt reusite cand se pliaza pe personaj. Si totusi, de ce prind bine filmuletele cu tzoale faine? Poate pentru ca ne dorim sa devenim si noi din ratusca urata cea mai stylish, poate pentru ca chiar furam idei de combinatii, poate pentru ca ne dorim ce are personajul.
Bottomline... chiar daca avem pretentia ca ne uitam doar la filme bune, ca uram hollywood-ul si sa ne traiasca TIFF-ul, se mai intampla cand pentru o seara de relaxaaare alegem un film cu personaje frumusele, imbracate bine (atat casual, cat si la vreun eveniment monden), cu final previzibil si la care chiar zambim dupa. Doar sa nu ne enervam!
No comments:
Post a Comment